Colecționar german cumpăr mașini Singer

singer

În jurul maşinilor de cusut Singer fabricate în anii ce au precedat cel de-al Doilea Război Mondial s-au ţesut tot felul de legende. Cea mai cunoscută este aceea că evreii, care nu au vrut să îşi lase averile pe mâna naziştilor, şi-ar fi topit obiectele din platină şi le-ar fi ansamblat în maşinile de cusut, care au fost mai apoi răspândite în toată Europa, inclusiv în România, la Bacău.

Visul unei îmbogățiri rapide de pe urma unui obiect vechi care oricum stă prin pod degaba a încurajat însă rețele întregi de escroci ce apar din când în când cu povești și metode care de care mai inovativă.

Ultima metoda de a stoarce bani de la proprietarii de maşini de cusut cea a certificatului de autenticitate.

Cârligul erte similar metodelor din trecut: anunţurile de la mica publicitate sau afișate prin oraș „Colecţionar german, cumpăr maşini de cusut Singer din perioada interbelică. Ofer între 25.000 şi 30.000 de euro”. Anunţul este însoţit de un număr de telefon mobil, la care cei interesaţi pot suna pentru detalii şi eventual pentru a pune la punct detaliile tranzacţiei.

Lipsa documentelor, mai exact de unui certificat de autenticitate, nu este un impediment pentru pretinşii cumpărători, ci dimpotrivă. Este chiar miza afacerii, pentru că proprietarul maşinii este îndrumat să obţină un astfel de document de la Muzeul Naţional de Artă şi să plătească pentru emiterea lui o anume sumă de bani, care trebuie livrată unui curier special trimis de cumpărător la uşa proprietarului. Ce este important de știut e că Muzeul Național de Artă, ca dealtfel majoritatea muzeelor din România, nu oferă servicii de expertiză și/sau evaluare a bunurilor culturale mobile.

Un alt lucru important de știut este că experții atestați de Ministerul Culturii și Identității Naționale pe diverse domenii pot fi găsiți în Registrul Experților pentru Patrimoniul Cultural Mobil.

O altă metodă, frecvent folosită în trecut, constă în oferta de “parteneriat”: clientul vrea neapărat o pereche de mașini cu serii consecutive, sau modele diverse, iar intermediarul știe pe cineva care are mașina “lipsă” și o vinde ieftin, dar nu poate să o cumpere el pentru că ar da de bănuit clientului. Așa că intermediarul îl pune în legătură pe vânzător cu o altă persoană, dintr-o altă zonă a ţării, care îi cere să plătească tot felul de taxe de transport, autentificare etc. pentru a intra în posesia maşinii, urmând ca plăţile să fie făcute online, într-un anume cont.

O a treia metodă este aceea a anunțurilor pereche. Aparent întâmplător, în ziar sau în locurile unde sunt afișate anunțurile celor care cumpără mașini de cusut la prețuri astronomice, există și câte un anunț de vânzare tocmai a mașinii prețioase căutate, la un preț mult mai mic, firește. Sunând pretinsul cumpărător, acesta își manifestă interesul imediat și face o ofertă generoasă, urmând să vină cu banii a doua zi. Cei puși pe făcut afaceri pot fi tentați să cumpere mașina din anunț ca să o vândă mai scump cumpărătorului interesat, care însă nu mai apare cu banii.

Rămâne, firește, întrebarea dacă există mașini de cusut Singer care să aibă o valoare mare și dacă legedele sunt adevărate. Nu există niciun caz public, documentat, a vreunei mașini Singer care să fi avut componente din metale prețioase (nici măcar celebra plăcuță de platină care a dus la crimele din Rusia anilor 2000). Dacă într-adevăr a existat o practică a populației evreiești de ascundere a averilor în piesele mașinilor de cusut, cu siguranță cei cărora acestea le-au fost trimise au știut să și recupereze averea ascunsă.

Cât despre seriile “de colecție”, și mașinile de cusut Singer, ca orice alte obiecte tehnice vechi, au o valoare memorialistică și câteodată și una artistică. Oferta de astfel de mașini este relativ mare, doar în secolul XIX s-au produs aproape 17.000.000 de bucăți.


Dacă doriți să evaluați un obiect vechi, vă stăm la dispoziție aici.

 

Share on:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *