Autenticitatea operei de artă

autenticitate opere de artaÎnainte să apară metodele moderne, autenticitatea operei de artă se putea stabili doar pe baza a două criterii: stilul și proveniența. Proveniența constă în documentele ce s-ar putea obține pentru a arăta și urmări cum opera a trecut de la un proprietar la altul de-a lungul anilor, pentru ca astfel să i se poată confirma originalitatea. Stilul și temele unui maestru pot fi copiate cu meticulozitate de plagiator, însă, dacă expertul constată că nu ,,arată cum trebuie’’, atunci lucrarea va fi catalogată drept fals.

Pentru a examina o operă de artă, departamentele tehnice ale galeriilor și caselor de licitație folosesc nenumărate metode, majoritatea lor fiind dezvoltate în secolul XX. Printre ele se numără folosirea razelor ultraviolete, a razelor infraroșii și a razelor X, analizele chimice sofisticate, inclusiv spectrografia, termoluminiscența și datarea cu izotopul de carbon 14. Sunt disponibile o multime de metode științifice pentru prinderea plagiatorilor.  Din păcate, prea puțini negustori au timpul și banii necesari pentru a cerceta suficient de atent lucrările înainte de a le pune în vânzare.

Razele ultraviolete pot revela imediat adaosurile sau modificările unei picturi, pentru că variatele straturi de culoare și lac aplicate succesiv pe o plucrare strălucesc în nuanțe diferite. Marmura veche prinde o patină care strălucește într-un verde îngălbenit, în timp ce marmura actuală sau o bucată veche care a fost tăiată recent, va iriza într-un violet strălucitor.

Razele infrarosii pot arăta dacă artiștii au pictat peste propria lucrare sau dacă semnătura artistului a fost acoperită cu cea a falsificatorului.

Razele X pot fi utilizate în același scop. La această analiză se poate recurge în cazul în care se dorește a se “percheziționa” o sculptură, pentru a se vedea interiorul, dacă are structură metalică, ceea ce este, evident, o tehnică modernă. Analiza cu raze X poate arăta și dacă bucațile de lemn au fost deja găurite de cari înainte de a fi pictate și poleite.

Analiza spectrografică este o analiza chimică ce necesită luarea unei mostre de culoare de pe opera analizată. Dezvoltarea analizei spectrografice face ca mostra abia sa depășească mărimea unui fir de praf. Astfel, se produce un spectru care reveleaza caracteristicile fiecarui element aflat în componența mostrei. Prin fotografierea acestui spectru se poate vedea care este ponderea fiecărui element. Uleiul folosit de pictori pentru a dilua pigmenții poate fi și el analizat.

Datarea prin termoluminiscență este metoda folosită în special pentru datarea vaselor și altor obiecte de ceramică. Acesta se bazează pe faptul că atunci când vasul este ars, acesta iși pierde radioactivitatea. Când se încălzește o mostrș de ceramicș la peste 340 grade Celsius, aceasta strălucește. Cu cât este mai strălucitoare, cu atât este mai veche. Comparând intensitatea strălucirii cu cea produsă de materialele aparținând unei epoci cunoscute, experții pot estima vechimea vaselor de ceramică testate.

Metoda izotopului de carbon 14 poate analiza vechimea obiectului supus cercetării. Datarea cu carbon nu se poate aplica la materialele cu o vechime mai mică de 50 de ani, dar poate da rezultate demne de încredere chiar și asupra mostrelor de peste 40.000 de ani vechime. Acestă analiză necesită distrugerea unui fragment din lucrare, de aprox. 1 cm pătrat. Datorită acest fapt, datarea prin metoda carbonului este folosită destul de rar în cercetare.

 

Pentru a solicita un raport de expertiză ne puteți contacta aici.

Share on:

1 thought on “Autenticitatea operei de artă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.