Identificarea operelor de artă

Identificarea operelor de artă plastică

Artă plastică este arta care are ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. (DEX’98) sau arta de a sculpta și de a picta (NODEX’02). 

Tradițional, arta plastică se referă la tablouri și sculpturi deși, odată cu arta contemporană, spectrul tehnicilor și materialelor folosite s-a lărgit, arta plastică ajungând să se refere la orice tip de reprezentare vizuală a formelor. 

Trebuie făcută totuși distincția între arta plastică și arta decorativă, prima având rol de reprezentare (a unor volume, forme etc și mai nou a unor senzații, mesaje, stări), iar cea de-a doua având în plus funcționalitate.

În identificarea operelor de artă plastică este necesar a se ține seama de:

Artist / școală 

După Renaștere, majoritatea artiștilor au început să-și semneze lucrările, iar prețul unei opere de artă a început să fie în strânsă legătură cu cota artistului. Există și cazuri în care artiști care au format un grup sau o școală împrumută din cota respectivei apartenențe (în arta plastică românească se poate vorbi de Școala de la Baia Mare, care crește prețurile unor opere ale unor artiști mai puțin cunoscuți. Cazul Coloniei de la Balcic este diferit, artiștii necâștigând un plus de valoare datorită apartenenței). 

La identificarea artistului se face, de obicei, o analiză vizuală a operei. Semnătura dă un indiciu important asupra paternității lucrării, dar aceasta trebuie tratată cu reținere și confirmată de aspecte stilistice, coloristice și tehnice (tușă, pensulație), periodizare și alte elemente ce pot confirma sau infirma autenticitatea unei opere. 

Când estre vorba de lucrări de artă mai vechi de sec XIX (deci nu artă românească, care debutează în primele decenii ale sec. XIX) cercetarea autenticității poate implica și analize fizico-chimice ale materialelor care să periodizeze cât mai corect lucrarea. 

Stabilirea autenticității unei lucrări nu este o știință exactă și se bazează pe un cumul de argumente pro și contra. Este important ca stabilirea artistului autor al unei opere de artă să fie făcută de personal de specialitate, fie experți acreditați de Ministerul Culturii și Identității Naționale, cu specializare în acel tip de artă și pe perioada vizată, sau de specialiști recunoscuți din piața de artă.

Tehnică și suport

Tehnica și suportul sunt, în general, dependente una de cealaltă. Lasând separat arta contemporană, în care tehnica și suportul se pot referi la practic orice, în arta plastică avem următoarele tehnici uzuale:

  • tehnici picturale: 
    • ulei, pe suport de pânză, carton, placaj, lemn, pânză cașerată pe carton, carton lipit pe pânză, hârtie lipită pe carton sau pe pânză;
    • acrilic, pe suport de pânză, carton, placaj, lemn, pânză cașerată pe carton, carton lipit pe pânză, hârtie lipită pe carton sau pe pânză.
  • alte tehnici de culoare:
    • acuarelă pe hârtie, carton sau pe hârtie lipită pa carton;
    • guașă pe hârtie, carton sau pe hârtie lipită pe carton;
    • laviu pe hârtie, carton sau pe hârtie lipită pe carton;
    • pastel pe hârtie, carton sau pe hârtie lipită pe carton;
    • tuș pe hârtie, carton sau pe hârtie lipită pe carton;
    • tehnici mixte (două sau mai multe din cele de mai sus) pe hârtie, carton sau pe hârtie lipită pe carton.
  • desen
    • creion pe hârtie, carton sau pe hârtie lipită pe carton;
    • cărbune pe hârtie, carton sau pe hârtie lipită pe carton;
    • sangvină pe hârtie, carton sau pe hârtie lipită pe carton;
    • tehnici mixte (două sau mai multe din cele de mai sus) pe hârtie, carton sau pe hârtie lipită pe carton.
  • gravură
    • gravură pe hârtie;
    • litografie pe hârtie;
    • cromolitografie pe hârtie;
    • acvaforte pe hârtie;
    • acvatintă pe hârtie;
    • linogravură pe hârtie.
  • sculptură
    • gips;
    • teracotă;
    • piatră;
    • lemn;
    • bronz;
    • marmură.
  • fotografie
    • fotografie pe hârtie fotografică;
    • print digital pe hârtie fotografică;
    • silverprint;
    • print digital pe alte suporturi.
  • afiș
    • ulei pe hârtie;
    • tempera pe hârtie;
    • acuarelă pe hârtie;
    • litografie pe hârtie;
    • cromolitografie pe hârtie;
    • tipar pe hârtie.

Dimensiuni

Pentru tablouri se măsoară înălțimea și lățimea suportului, fără a se ține seama de îndoituri ale pânzei peste șasiu, rupturi ale colțurilor suportului etc. 

Pentru lucrările tridimensionale se măsoara înălțimea, lațimea și adâncimea maxime ale lucrării. 

Ramă

Deși de multe ori rama este schimbată, iar în calculul valorii operei nu se ține seama de sistemul de înrămare și/sau expunere, există cazuri în care rama poate fi făcută de artist sau de un rameur celebru, caz în care valoarea ramei trebuie adăugată la valoarea tabloului. În astfel de cazuri rama poate reprezenta un bun cultural de sine stătător și trebuie tratată ca atare. 

Detalii semnătură

Detaliile semnăturii unei opere de artă plastică ajută la identificarea corectă a operei, mai ales în cazul unor tehnici reproductibile. De obicei se notează poziția, culoarea și descifrarea semnăturii. Există cazuri în care semnătura unui artist poate da indicii cu privire la perioada de creație a lucrării, semnăturile artistului evoluând. 

Perioadă

Perioada de creație a artistului poate influența valoarea lucrării de artă. Este necesar să fie cunoscut istoricul artistului, dacă au existat mai multe perioade de creație și dacă acestea influențează în vreun fel prețul lucrărilor și trevuie identificată perioada de creație căreia îi aparține opera evaluată.

În general, se consideră ca perioada de maturitate a unui artist este mai valoroasă decât perioada timpurie. Totuși, perioada trebuie privită în contextul artistului și a operei sale. 

Tematică

În general, există o clasificare a tematicilor în funcție de preferințele colecționarilor. Se știe că un peisaj sau o compoziție cu personaje sunt mai de dorit decât o natură statică sau un portret. Totuși, în funcție de fiecare artist, pot exista tematici care să nu respecte aceste reguli generale (portretele de copii ale lui Nicolae Tonitza, florile lui Ștefan Luchian etc). Este necesară cunoașterea artistului pentru a identifica corect dacă tematica lucrării evaluate influențează valoarea ei.

Calitate formală

Calitatea formală a unei lucrări trebuie privită în contextul operei artistului. Lucrarea poate avea o calitate formală mai mare atunci când ea este foarte importantă în contextul operei artistului, sau mai mică atunci când tematica nu este una specifică artistului, tehnica nu este foarte bună, estetica lucrării este mai slabă etc.

Dacă aveți nevoie de un raport de evaluare sau de expertiză, ne puteți contacta aici. 

Share on:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.