Mecanismele pieței de artă

piata de arta
Prețul operelor pe piața de artă este un mister pentru majoritatea oamenilor. De ce unele lucrări se vând cu 1.000 euro, altele cu 10.000 iar altele cu sute de mii de euro? Iată câteva criterii care ne-ar putea ajuta în stabilirea valorii unei picturi.

1. Este autentică?

Deși pare o întrebare destul de evidentă, există grade de autenticitate. Un fals nu prezintă interes pentru nimeni, dar, uneori, posibilitatea ca o lucrare nesemnată, dar realizată în stilul unui maestru, să fie autentică, îi conferă un statu de atractivitate și poate ridica prețul, chiar dacă nu există o certitudine privind paternitatea lucrării. În schimb, pot exista lucrări atestate de experții relevanți, iar 10 ani mai târziu, un grup nou de experți să descopere că nu au fost pictate de un maestru, ci poate de un elev, în maniera maestrului. Din punct de vedere financiar, aceasta este o experiență dezamăgitoare. De aceea lucrările cu un grad mare de certitudine în ceea ce privește autenticitatea (reproduse în cataloagele vremii, particiante la expozițiile vremii etc.) reușesc să fie vândute cu prețuri mai mari.

2. Este artistul la modă?

Moda este mereu schimbătoare, iar artiștii sunt și ei la modă, chiar dacă nimic nu se schimbă în opera deja existentă. Există schimbări mai largi ale gustului care afectează piața. Acum patruzeci de ani, cele mai mari prețuri au fost obținute de vechii maeștri. Astăzi, lumina reflectoarelor se concentrează pe arta modernă și contemporană. Recordurile pe piața de artă românească au crescut de la 59.900 eur pentru Nicolae Grigorescu – Fată culcată în iarbă, în 2003 la 320.000 eur pentru același Nicolae Grigorescu – Țărăcuțe, în 2016, recordul actual al pieței românești de artă.

3. Cât de important este artistul în istoria artei?

Unii artiști sunt veșnici. Este greu de imaginat istoria artei fără Rembrandt sau Rubens, Leonardo sau Raphael, Picasso sau Matisse. Lucrările lor vor vor fi întotdeauna valoroase. Dar, în ultimii ani, artiști cum ar fi suprarealiștii și expresioniștii germani, pop-artiștii americani și artiștii abstracți au devenit mai scumpi, deoarece importanța artei istorice a fost reevaluată. În mod similar, dacă artistul tocmai a apărut într-o expoziție majoră – de exemplu – Tate (cazul lui Corneliu Brudașcu), atunci acel tip de expunere de profil poate crea, de asemenea, o creștere a prețurilor.

4. Are artistul un bagaj romantic pozitiv?

Există o poveste din spatele vieților artiștilor, care afectează aprecierea noastră față de ei și de lucrările pe care le produc, o poveste de dragoste, care cuprinde strălucirea și mitul creației artistice, nefericiri în dragoste; asocierea strânsă cu anumite “muze”, nebunia (și nu neapărat boala, pe care cumpărătorii o asociază subliminal cu o scădere a calității); un comportament rebel și chiar vrăji în închisoare. Luând exemplul lui Ion Andreescu, importanța istorică a artei sale, ca origine a impresionismului românesc, este însoțită și de o poveste tragică despre viața sa (Andreescu moare la vârsta de 32 de ani), care îi îmbunătățește valoarea în ochii colecționarului, atât din punct de vedere emoțional, cât și din punct de vedere financiar.

5. Este pictura dintr-o fază de dorit în dezvoltarea artistului?

Unele perioade ale carierei unui artist sunt mai de dorit decât altele. Totemurile lui Țuculescu sunt mult mai râvnite și mai prețuite decât portretele de mongoli sau peisajele din anii 1940. Orice lucrare de Jules Perahim este de dorit, dar mai ales una de la începutul anilor 1930.

6. Este tipic?

Piața prețuiește lucrările recognoscibile. Doriți ca Grigorescu pe care tocmai l-ați pus pe perete să fie evident că e Grigorescu pentru toți oaspeții dumneavoastră. Astfel, o pictură care prezintă care cu boi sau un ciobănaș va fi mai scumpă decât un portret mai puțin tipic al unei doamne cu pălărie sau decât o pictură cu flori a artistului.

7. Pictura are putere de perete?

Este important dacă lucrarea are impactul care îi face pe oameni să vrea să o dețină. Aceasta este o chestiune de factori cum ar fi compoziția, culoarea (albastru, și mai ales roșu, tind să favorizeze o lucrare) și puterea emoțională. Depășirea calității artistice (dificil de definit, dar știți când o vedeți) se reflectă întotdeauna pozitiv în prețul realizat de o operă de artă, uneori cu o marjă uimitoare. O lucrare bună de Constantin Isachie Popescu se poate vinde cu 2.000 eur, dar o capodoperă poate ajunge și la 6.000 eur.

8. Care este tematica lucrării?

În pictura tradițională, uniele tematici sunt cu siguranță mai de dorit decât alții: portretele unor femei frumoase vor vinde întotdeauna mai bine decât cele ale unor bătrâni; peisajele însorite sunt mai scumpe decât cele întunecate și mările calme sunt preferate celor agitate; animalele și păsările sunt, în general, mai scumpe dacă le poți împușca, dar ar trebui, de preferință, să fie descrise în viață, deoarece, în general, moartea într-o pictură este o veste proastă.

Nudurile, cu condiția ca modelele să fie frumoase, se vând bine. Subiectele biblice nu sunt la modă. Dar o lucrare majoră a unui mare maestru are capacitatea de a depăși toate regulile. În 2013, Sotheby’s a vândut un tablou al lui Adrian Ghenie, Dr. Mengele 2, cu 140.000 eur.

9. Este în stare bună?

Picturile îmbătrânesc, unele mai mult decât altele. Vestea bună este că ele se pot restaura. În cazul în care operațiunea de restaurare a fost prea extinsă, prețul tabloului va fi, însă, afectat, deși astfel de judecăți nu se pot face întotdeauna cu ochiul liber.

10. Care este proveniența lucrării?

Istoria picturii în sine poate face o diferență în ceea ce privește valoarea ei: din ce colecție a făcut parte, a fost expusă public, care sunt dealerii care au vândut-o? Un tablou de Camil Ressu din colecția marelui dr. Iosif Dona merită mai mult decât aceeași pictură cu o proveniență nespecificată.

 

Dacă aveți nevoie de evaluarea unui tablou, vă stăm la dispoziție aici.

Share on:

1 thought on “Mecanismele pieței de artă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *