OMFP 3471/2008 – Norme privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe corporale din patrimoniul instituţiilor publice – actualizat 2015

2015-03-10 – Modificat prin Ordin nr. 221/2015 – pentru completarea Normelor metodologice privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobate prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.471/2008 (art. 23 din Anexa)

2008-12-11 – Publica in M.Of. nr. 835 din 11.12.2008

ORDIN Nr. 3.471/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice – actualizat 2015

În temeiul prevederilor art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei şi Finanţelor, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 4 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată,

ministrul economiei şi finanţelor emite următorul ordin:

Art. 1

Se aprobă Normele metodologice privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2

La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.487/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice şi al persoanelor juridice fără scop patrimonial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 7 noiembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3

Direcţia generală de metodologie contabilă instituţii publice va lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 4

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul economiei şi finanţelor, Tiberiu Valentin Mavrodin, secretar de stat

ANEXĂ

NORME METODOLOGICE privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice

CAPITOLUL I

Reguli generale privind reevaluarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice

Art. 1

(1) Prin acţiunea de reevaluare a activelor fixe corporale existente în patrimoniul instituţiilor publice se realizează actualizarea valorii elementelor patrimoniale respective în situaţiile financiare anuale ale anului în care s-a efectuat reevaluarea.

(2) Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează cu scopul determinării valorii juste a acestora la data bilanţului, ţinându-se seama de inflaţie, utilitatea bunului, starea acestuia şi de preţul pieţei, atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă.

(3) Valoarea justă a unui bun este definită la pct. 2.8 „Reguli generale de evaluare“ din cap. II „Aprobarea, depunerea şi componenţa situaţiilor financiare“ din Normele metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.917/2005, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru bunurile care au valoare de piaţă, valoarea justă este identică cu valoarea de piaţă.

(4) Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi conform reglementărilor legale în vigoare.

(5) În situaţia în care valoarea justă nu se determină în baza evaluărilor efectuate de evaluatori autorizaţi, valoarea justă la data bilanţului se determină de o comisie numită de conducătorul instituţiei publice.

Art. 2

(1) Instituţiile publice, indiferent de sursa de finanţare a cheltuielilor şi de subordonare inventariază activele fixe corporale aflate în patrimoniul lor, care urmează să fie reevaluate.

(2) Inventarierea se efectuează în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, cu modificările ulterioare.

(3) În cazul reevaluării efectuate de specialişti din cadrul instituţiilor publice, pentru desfăşurarea în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere şi reevaluare, în comisii vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare economică şi tehnică în domeniu, care să asigure efectuarea corectă şi la timp a inventarierii activelor fixe corporale şi să poată aprecia starea, respectiv gradul de uzură fizică şi morală, utilitatea şi valoarea de piaţă a acestora.

(4) Pentru elementele de active fixe corporale la care s-au constatat deprecieri, comisia de inventariere face propuneri pentru înregistrarea ajustărilor pentru depreciere în formularul „Lista de inventariere“ (cod 14-3-12), formular prevăzut în anexa 1 la Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.753/2004, cu modificările ulterioare.

(5) În vederea realizării în bune condiţii a operaţiunilor de reevaluare, ordonatorii de credite superiori pot sprijini cu specialişti instituţiile subordonate.

Art. 3

(1) Activele fixe corporale ale instituţiilor publice se reevaluează după cum urmează:

a) activele fixe corporale aflate în patrimoniu: terenuri şi amenajări la terenuri, construcţii, instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii, mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active fixe corporale;

b) activele fixe corporale date în concesiune, cu chirie, în folosinţă gratuită persoanelor juridice fără scop patrimonial, precum şi cele date în administrarea regiilor autonome;

c) capacităţile puse în funcţiune parţial, de natura activelor fixe corporale pentru care încă nu s-au întocmit formele de înregistrare ca active fixe corporale;

d) activele fixe corporale la care s-au efectuat lucrări de investiţii (modernizări, reparaţii capitale, reabilitări, consolidări etc.) care au majorat valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora, indiferent de sursa de finanţare a investiţiilor.

Reevaluarea se efectuează separat pentru valoarea de înregistrare de la data intrării în patrimoniu sau data ultimei reevaluări şi separat pentru valoarea investiţiei, prin aplicarea indicilor de preţ corespunzători perioadelor când acestea au intrat în patrimoniu sau au fost reevaluate şi când au fost efectuate investiţiile.

Valoarea actualizată a activelor fixe corporale modernizate se determină prin însumarea valorilor actualizate ale valorii de înregistrare în contabilitate cu valoarea actualizată a investiţiilor;

e) activele fixe corporale achiziţionate de instituţiile publice în cadrul contractelor de leasing financiar;

f) activele fixe corporale aflate la reprezentanţele diplomatice, comerciale, militare din străinătate, în zonele de conflict. Acestea se inventariază şi se reevaluează de instituţiile publice în patrimoniul cărora sunt înregistrate.

(2) Investiţiile efectuate la activele fixe corporale închiriate de instituţiile publice se reevaluează de operatorii economici/instituţiile publice care au efectuat investiţiile.

Art. 4

Nu se reevaluează:

a) activele fixe corporale care au intrat în patrimoniul instituţiilor publice în cursul anului în care se efectuează reevaluarea şi au fost înregistrate în contabilitate la costul de achiziţie, de producţie sau la valoarea justă, după caz;

b) activele fixe corporale care la data reevaluării au durata normală de funcţionare expirată;

c) activele fixe corporale aflate în conservare, precum şi rezervele de mobilizare care sunt evidenţiate în contabilitate ca active fixe corporale;

d) activele fixe corporale pentru care au fost întocmite documentele, dar nu s-au obţinut aprobările legale de scoatere din funcţiune, şi care nu au fost demontate, demolate sau dezmembrate.

e) activele fixe corporale în curs de execuţie.

Art. 5

(1) Pentru determinarea diferenţelor din reevaluarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice, respectiv a valorii rămase actualizate, se vor avea în vedere următoarele:

a) valoarea de înregistrare în contabilitate a activelor fixe corporale care se reevaluează;

b) data intrării în patrimoniu.

Data intrării în patrimoniu se consideră:

– data înscrisă în documentele de achiziţie întocmite pentru activele fixe corporale procurate cu titlu oneros, care nu au mai fost reevaluate;

– data înscrisă în documentele întocmite pentru activele fixe corporale construite sau produse de instituţiile publice, care nu au mai fost reevaluate;

– data înscrisă în documentele transmise de donator, pentru activele fixe corporale dobândite cu titlu gratuit, care nu au mai fost reevaluate;

– data înscrisă în documentele de intrare în patrimoniu prin alte modalităţi de dobândire (transfer, expropriere, hotărâre judecătorească etc.), care nu au mai fost reevaluate;

c) data ultimei reevaluări, pentru activele fixe corporale care au fost reevaluate anterior;

d) amortizarea calculată până la finele lunii când se efectuează reevaluarea evidenţiată în contabilitate în creditul contului 281 „Amortizări privind activele fixe corporale“;

e) rata inflaţiei (indicele preţurilor de consum) comunicată de Institutul Naţional de Statistică.

Indicii preţurilor de consum pot fi accesaţi de pe site-ul Institutului Naţional de Statistică, la adresa: www.insse.ro Se parcurg următorii paşi:

– se merge în dreapta paginii: Indicele preţurilor de consum;

– se merge în stânga paginii: Indicele preţurilor de consum lunar;

– se introduce numele persoanei juridice;

– se selectează domeniul de interes: Indicele preţurilor de consum (IPC – total);

– se selectează perioada de interes;

– se selectează perioada curentă (anul şi luna când se efectuează reevaluarea);

– se selectează perioada de referinţă (anul şi luna intrării în patrimoniu/data ultimei reevaluări);

– se afişează Indicele lunar al preţurilor de consum: total, mărfuri alimentare, mărfuri nealimentare şi servicii;

– se selectează IPC – total;

– se imprimă rezultatele;

f) valoarea de înregistrare în contabilitate actualizată (valoarea reevaluată la data când se efectuează reevaluarea), determinată prin înmulţirea valorii de înregistrare în contabilitate cu rata inflaţiei (indicele preţurilor de consum).

(2) Diferenţele din reevaluare aferente activelor fixe corporale se stabilesc ca diferenţă între valoarea de înregistrare în contabilitate actualizată (valoarea reevaluată) şi valoarea de înregistrare în contabilitate, astfel:

a) în cazul reevaluării efectuate cu ajutorul indicelui preţurilor de consum, pe baza datelor din:

– Situaţia diferenţelor din reevaluarea activelor fixe corporale din domeniul privat care se amortizează, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1a);

– Situaţia diferenţelor din reevaluarea activelor fixe corporale din domeniul public care nu se amortizează, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1b);

– Situaţia diferenţelor din reevaluarea activelor fixe corporale din domeniul privat care nu se amortizează, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1c);

b) în cazul reevaluării efectuate de evaluatori autorizaţi, pe baza datelor din:

– Situaţia diferenţelor din reevaluarea activelor fixe corporale din domeniul privat care se amortizează, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1d);

– Situaţia diferenţelor din reevaluarea activelor fixe corporale din domeniul public care nu se amortizează, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1e);

– Situaţia diferenţelor din reevaluarea activelor fixe corporale din domeniul privat care nu se amortizează, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1f).

(3) În situaţia în care instituţiile publice au în patrimoniu bunuri aparţinând atât statului, cât şi unităţilor administrativ-teritoriale, vor întocmi situaţii distincte pentru bunurile aparţinând statului şi pentru bunurile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale.

(4) Pentru reevaluarea investiţiilor efectuate la activele fixe corporale se utilizează situaţiile menţionate la alin. (2).

Art. 6

(1) În cazul în care, ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, valoarea unui activ fix corporal este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziţie/costului de producţie sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere noua valoare a acestuia, determinată în urma reevaluării.

(2) Diferenţa dintre valoarea rezultată în urma reevaluării şi valoarea de înregistrare în contabilitate conduce la creşterea sau descreşterea rezervelor din reevaluare.

(3) Evidenţa rezervelor din reevaluare se ţine cu ajutorul contului 105 „Rezerve din reevaluare“.

(4) Creşterea sau descreşterea de valoare a activului fix corporal amortizabil rezultată în urma operaţiunii de reevaluare se înscrie în coloanele „Debit“ sau „Credit“, după caz, din formularul „Fişa mijlocului fix“ (cod 14-2-2). După fiecare reevaluare, rezervele din reevaluare aferente activelor fixe amortizabile (preluate din soldul contului 105 „Rezerve din reevaluare“) se înscriu într-o coloană distinctă, în fişa mijlocului fix respectiv.

Art. 7

Reevaluarea activelor fixe corporale trebuie făcută cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere semnificativ de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă la data bilanţului.

a) Dacă rezultatul reevaluării activelor fixe corporale neamortizabile este o creştere a valorii contabile, aceasta se tratează ca o creştere a rezervei din reevaluare care se transferă concomitent în creditul conturilor de fonduri (conturile 101, 102, 103, 104, după caz).

b) Dacă rezultatul reevaluării activelor fixe corporale neamortizabile este o descreştere a valorii contabile, aceasta se tratează ca o diminuare a rezervei din reevaluare care se transferă concomitent în debitul conturilor de fonduri (conturile 101, 102, 103, 104, după caz).

c) Dacă rezultatul reevaluării activelor fixe corporale amortizabile este o creştere a valorii contabile nete (valoarea contabilă, mai puţin amortizarea cumulată), aceasta se tratează astfel:

– ca o creştere a rezervei din reevaluare, prezentată în cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat o descreştere anterioară, recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ (contul 105);

– ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ (contul 7813).

d) Dacă rezultatul reevaluării activelor fixe corporale amortizabile este o descreştere a valorii contabile nete (valoarea contabilă, mai puţin amortizarea cumulată), aceasta se tratează astfel:

– ca o scădere a rezervei din reevaluare, prezentată în cadrul capitalurilor proprii, cu valoarea minimă dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii (contul 105); eventuala diferenţă rămasă neacoperită din rezervele din reevaluare existente se înregistrează ca o cheltuială (contul 6813);

– ca o cheltuială cu întreaga valoare a descreşterii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă aferentă acelui activ (contul 6813).

Art. 8

La reevaluarea activelor fixe amortizabile, amortizarea cumulată la dată reevaluării se tratează într-unul din următoarele moduri:

a) recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile a activului fix (înregistrată în contul 2xx), astfel încât valoarea contabilă a activului fix, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită deseori în cazul în care activul fix este reevaluat prin aplicarea unui indice (de exemplu, indicele preţurilor de consum – total);

b) eliminată din valoarea contabilă a activului fix (înregistrată în contul 2xx), iar valoarea netă astfel obţinută devine valoarea reevaluată a activului fix. Metoda de reevaluare este bazată pe valori nete, respectiv la fiecare reevaluare amortizarea calculată este eliminată din valoarea contabilă a activului fix. Această metodă este folosită deseori pentru clădiri care sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă.

Art. 9

Diferenţele din reevaluare evidenţiate în contul 105 „Rezerve din reevaluare“ urmează să fie trecute asupra contului 117.15 „Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din reevaluare“ în situaţia în care activele fixe sunt amortizate integral, scoase din funcţiune, transferate cu titlu gratuit, vândute etc. prin înregistrarea: 105 = 117.15.

Art. 10

Funcţiunea contului 105 „Rezerve din reevaluare“ prevăzută în Normele metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.917/2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează astfel:

Contul 105 „Rezerve din reevaluare“ este un cont de pasiv. În creditul contului se înregistrează creşterea de valoare rezultată din reevaluarea activelor fixe corporale, iar în debit, descreşterea de valoare rezultată din reevaluarea activelor fixe corporale.

Soldul creditor al contului reprezintă valoarea rezervelor din reevaluarea activelor fixe corporale existente în instituţie, neamortizate integral.

Contul 105 „Rezerve din reevaluare“ se detaliază pe următoarele conturi sintetice de gradul II:

1051 „Rezerve din reevaluarea terenurilor şi amenajărilor la terenuri“;

1052 „Rezerve din reevaluarea construcţiilor“;

1053 „Rezerve din reevaluarea instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor“;

1054 „Rezerve din reevaluarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecţie a valorilor umane şi materiale şi a altor active fixe corporale“;

1055 „Rezerve din reevaluarea altor active ale statului“.

Contul 105 „Rezerve din reevaluare“ se creditează prin debitul conturilor:

101 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului“

– cu descreşterea rezervei din reevaluare transferată asupra fondului, pentru bunurile din domeniul public al statului care nu se amortizează.

102 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului“

– cu descreşterea rezervei din reevaluare transferată asupra fondului, pentru bunurile din domeniul privat al statului care nu se amortizează.

103 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale“

– cu descreşterea rezervei din reevaluare transferată asupra fondului, pentru bunurile din domeniul public al unităţilor administrative-teritoriale care nu se amortizează.

104 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale“

– cu descreşterea rezervei din reevaluare transferată asupra fondului, pentru bunurile din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale care nu se amortizează.

211 „Terenuri şi amenajări la terenuri“

– cu creşterea de valoare rezultată din reevaluarea terenurilor şi a amenajărilor la terenuri.

212 „Construcţii“

– cu creşterea de valoare rezultată din reevaluarea construcţiilor.

213 „Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii“

– cu creşterea de valoare rezultată din reevaluarea instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor.

214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active fixe corporale“

– cu creşterea de valoare rezultată din reevaluarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecţie a valorilor umane şi materiale şi a altor active fixe corporale.

215 „Alte active ale statului“

– cu creşterea de valoare rezultată din reevaluarea altor active ale statului.

Contul 105 „Rezerve din reevaluare“ se debitează prin creditul conturilor:

101 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului“

– cu creşterea rezervei din reevaluare transferată asupra fondului, pentru bunurile din domeniul public al statului care nu se amortizează.

102 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului“

– cu creşterea rezervei din reevaluare transferată asupra fondului, pentru bunurile din domeniul privat al statului care nu se amortizează.

103 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale“

– cu creşterea rezervei din reevaluare transferată asupra fondului, pentru bunurile din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale care nu se amortizează.

104 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale“

– cu creşterea rezervei din reevaluare transferată asupra fondului, pentru bunurile din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale care nu se amortizează.

117.15 „Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din reevaluare“

– cu rezerva din reevaluare transferată asupra rezultatului reportat în situaţia în care activele fixe sunt amortizate integral, scoase din funcţiune, transferate cu titlu gratuit, vândute, etc.

211 „Terenuri şi amenajări la terenuri“

– cu descreşterea de valoare rezultată din reevaluarea terenurilor şi a amenajărilor la terenuri.

212 „Construcţii“

– cu descreşterea de valoare rezultată din reevaluarea construcţiilor.

213 „Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii“

– cu descreşterea de valoare rezultată din reevaluarea instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor.

214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active fixe corporale“

– cu descreşterea de valoare rezultată din reevaluarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecţie a valorilor umane şi materiale şi a altor active fixe corporale.

215 „Alte active ale statului“

– cu creşterea de valoare rezultată din reevaluarea altor active ale statului.

281 „Amortizări privind activele fixe corporale“

– cu rezerva din reevaluare aferentă duratei normale de utilizare consumată a activului la momentul reevaluării, transferată asupra contului de amortizare.

Art. 11

(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2008, activele fixe corporale de natura construcţiilor şi terenurilor aflate în patrimoniul instituţiilor publice vor fi reevaluate cel puţin o dată la 3 ani de o comisie numită de conducătorul instituţiei publice sau de evaluatori autorizaţi conform reglementărilor legale în vigoare, rezultatele reevaluării urmând a fi înregistrate în contabilitate până la finele anului în care s-a efectuat reevaluarea.

(2) În situaţia în care reevaluarea construcţiilor şi terenurilor se efectuează de o comisie numită de conducătorul instituţiei publice, se procedează în mod similar cu reevaluarea celorlalte active fixe corporale, potrivit prevederilor art. 5–9 din prezentele norme metodologice.

CAPITOLUL II

Reguli privind reevaluarea bunurilor din patrimoniul cultural naţional

Art. 12

(1) Bunurile din patrimoniul cultural naţional, cu excepţia acelora care nu pot fi reevaluate potrivit standardelor internaţionale de evaluare, vor fi reevaluate de către evaluatori autorizaţi conform reglementărilor legale în vigoare, rezultatele reevaluării urmând a fi înregistrate în contabilitate până la finele anului 2010.

(2) Bunurile din patrimoniul cultural naţional sunt bunurile definite astfel la art. 3 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Patrimoniul bibliotecilor este alcătuit din documentele prevăzute la art. 39 din Legea bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Documentele aflate în colecţiile bibliotecilor, care au statut de bunuri culturale comune sau care au fost clasate în categoria bunurilor culturale ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, nu sunt active fixe. Acestea sunt evidenţiate, gestionate şi inventariate în condiţiile legii şi nu se reevaluează.

(4) Bunurile prevăzute la alin. (3) se evidenţiază în contabilitate ca materiale de natura obiectelor de inventar aflate în depozit sau în folosinţă, după caz.

(5) Pentru organizarea contabilităţii analitice a cărţilor se poate utiliza metoda global-valorică, aşa cum este prevăzut la pct. 18 din Normele metodologice de întocmire şi utilizare a registrelor şi formularelor comune pe economie privind activitatea financiară şi contabilă, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.850/2004 privind registrele şi formularele financiar-contabile, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL III

Reguli privind reevaluarea activelor fixe corporale aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, date în administrare regiilor autonome

Art. 13

(1) Se supun reevaluării activele fixe corporale aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, date în administrare regiilor autonome, care, potrivit art. 2 alin. (2) lit. c) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, cu modificările ulterioare, nu au fost reevaluate.

(2) Reevaluarea se efectuează de o comisie numită de conducătorul instituţiei publice care are în coordonare sau sub autoritate regia autonomă sau de evaluatori autorizaţi conform reglementărilor legale în vigoare, rezultatele reevaluării urmând a fi înregistrate în contabilitate până la finele anului 2008. După această dată, reevaluarea activelor fixe corporale din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, date în administrare regiilor autonome, se realizează potrivit prezentelor norme metodologice.

(3) Activele fixe corporale aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, date în administrare regiilor autonome, care potrivit prevederilor art. III lit. b) din Legea nr. 259/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. 82/1991 sunt înregistrate într-un cont în afara bilanţului, urmează să fie inventariate şi înregistrate în contabilitatea autorităţilor publice, celorlalte organe ale administraţiei publice centrale şi locale sau a instituţiilor publice autonome care le au în coordonare sau sub autoritatea lor, după caz, pe baza protocolului de predare-primire, astfel: 2xx = 101 sau 103, după caz.

(4) În situaţia în care reevaluarea activelor fixe corporale aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, date în administrare regiilor autonome, se efectuează de o comisie numită de conducătorul instituţiei publice, se procedează conform prevederilor art. 5–9 din prezentele norme metodologice.

CAPITOLUL IV

Regimul de amortizare şi calcularea amortizării

Art. 14

(1) Instituţiile publice amortizează activele fixe corporale şi activele fixe necorporale utilizând metoda amortizării liniare.

(2) Amortizarea anuală se calculează prin aplicarea cotei de amortizare (CA) la valoarea de intrare a activelor fixe corporale şi necorporale.

(3) Cota de amortizare (CA) pentru activele fixe corporale se determină ca raport procentual între 100 şi durata normală de funcţionare din Catalogul privind duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin hotărâre a Guvernului (CA = 100/durata normala de funcţionare). Pentru activele fixe corporale intrate în patrimoniul instituţiilor publice care nu au fost amortizate integral, durata normală de funcţionare este durata rămasă prevăzută în documentele de intrare, respectiv durata stabilită de comisie, în situaţia în care nu se cunoaşte anul punerii în funcţiune.

(4) Cota de amortizare (CA) pentru activele fixe necorporale se determină ca raport procentual între 100 şi durata normală de funcţionare determinată potrivit art. 17–19 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Duratele normale de funcţionare aprobate prin hotărâre a Guvernului se pot corecta, în sensul majorării sau reducerii acestora cu până la 20%, cu aprobarea ordonatorului de credite.

(6) Amortizarea se înregistrează lunar în contul de cheltuieli 6811 „Cheltuieli operaţionale privind amortizarea activelor fixe“, titlul 71 „Active nefinanciare“, articolele şi alineatele corespunzătoare.

(7) Amortizarea se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune, până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcţionare.

(8) Durata normală de funcţionare rămasă se determină ca diferenţă între durata normală de funcţionare stabilită potrivit legii şi durata normală de funcţionare consumată.

(9) Instituţiile publice au obligaţia să înscrie în documentul „Fişa mijlocului fix“ (cod 14-2-2) valoarea rămasă de amortizat şi amortizarea lunară aferentă activelor fixe corporale aflate în patrimoniu.

Art. 15

Data punerii în funcţiune în vederea calculării amortizării se determină astfel:

a) activele fixe corporale independente, care nu necesită montaj şi nici probe tehnologice, se consideră puse în funcţiune la data achiziţionării lor, pe baza procesului-verbal de recepţie;

b) utilajele care necesită montaj, dar nu necesită probe tehnologice, precum şi clădirile şi construcţiile speciale care nu deservesc procese tehnologice se consideră puse în funcţiune la data terminării montajului, respectiv la data terminării construcţiei, pe baza procesului-verbal de recepţie;

c) utilajele şi instalaţiile care necesită montaj şi probe tehnologice, precum şi clădirile şi construcţiile speciale care deservesc procese tehnologice se consideră puse în funcţiune la terminarea probelor tehnologice, pe baza procesului-verbal de punere în funcţiune.

Art. 16

Capacităţile puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca active fixe, se cuprind în grupa la care urmează a se înregistra ca active fixe corporale, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor ocazionate de realizarea lor. La punerea în funcţiune, cu ocazia recepţiei finale, amortizarea se determină în funcţie de valoarea finală, iar valoarea neamortizată până la acea dată urmează să fie recuperată pe durata normală de funcţionare rămasă.

Art. 17

Investiţiile efectuate la activele fixe corporale, de exemplu: modernizări, reparaţii capitale, reabilitări, consolidări etc., şi care majorează valoarea de intrare a acestora se amortizează fie pe durata normală de funcţionare rămasă, fie prin majorarea duratei normale de funcţionare cu 20%. Dacă investiţiile s-au efectuat după expirarea acestei durate, se stabileşte o nouă durată normală de funcţionare de către o comisie tehnică, cu aprobarea ordonatorului de credite, dar nu mai mult de 20% din durata normală de funcţionare iniţială.

Art. 18

Investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile instituţiei publice într-o perioadă de maximum 10 ani, cu aprobarea ordonatorului de credite.

Art. 19

(1) Plantaţiile tinere, precum şi plantaţiile de protecţie, care sunt încadrate în grupa 2 „Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii“, sunt scutite de calculul amortizării, astfel:

a) până la trecerea pe rod, pentru plantaţiile tinere;

b) în primii 5 ani, pentru plantaţiile de protecţie.

(2) Duratele normale de funcţionare a plantaţiilor tinere şi a plantaţiilor de protecţie cuprind şi duratele de scutire şi, în acest caz, cota de amortizare se determină în funcţie de durata normală de funcţionare, redusă cu perioada de scutire, în ani, pentru care nu se calculează amortizare.

Art. 20

Bunurile de natura armamentului şi tehnicii de luptă, precum şi cele aflate în conservare şi în rezerve de mobilizare care nu se amortizează, potrivit legii, vor fi definite prin norme proprii de către instituţiile publice care le au în patrimoniu.

Art. 21

Serviciile publice de interes local care desfăşoară activităţi de natură economică aplică prevederile art. 31 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv ale Hotărârii Guvernului nr. 214/1999 privind activităţile de natură economică pentru care se calculează amortizarea mijloacelor fixe, care prevăd obligaţia calculării, înregistrării şi recuperării uzurii fizice şi morale a activelor fixe aferente activităţilor respective prin tarif sau preţ, potrivit legii, cu excepţia celor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale.

Art. 22

(1) În cazul activelor fixe corporale achiziţionate, cu durata normală de utilizare expirată, se stabileşte o nouă durată normală de funcţionare de către o comisie tehnică, cu aprobarea ordonatorului de credite, dar nu mai mult de 20% din durata normală de funcţionare iniţială.

(2) În cazul activelor fixe pentru care nu există date de identificare a duratei normale de funcţionare consumate, deoarece nu se cunoaşte anul punerii în funcţiune, durata normală de funcţionare rămasă în care se recuperează valoarea de intrare se stabileşte de către o comisie tehnică, cu aprobarea ordonatorului de credite.

Art. 23

(1) În situaţia în care valoarea de înregistrare actualizată a unor active fixe corporale este mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, activele fixe corporale se menţin în continuare în evidenţa contabilă în aceleaşi conturi, în analitice distincte, iar valoarea rămasă neamortizată se recuperează prin includerea integrală în cheltuielile instituţiei publice sau prin includerea în cheltuielile acesteia într-o perioadă stabilită de către o comisie tehnică, cu aprobarea ordonatorului de credite.

(2) Activele fixe corporale menţionate la alin. (1) urmează regimul de scoatere din funcţiune al activelor fixe corporale.

(3) Activele fixe corporale amortizate integral care aparţin domeniului privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi cele care aparţin proprietăţii private a instituţiilor publice şi care au o valoare mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului se trec la categoria materialelor de natura obiectelor de inventar.

(4) Nu se trec în categoria materialelor de natura obiectelor de inventar activele fixe corporale care nu au însuşiri comune materialelor de natura obiectelor de inventar, cum ar fi: construcţii, amenajări la terenuri, mijloace de transport, animale, plantaţii etc.

(5) Ordonatorii principali de credite vor elabora norme proprii atât pentru activitatea proprie, cât şi pentru instituţiile subordonate, pentru stabilirea bunurilor cu caracter specific din categoria activelor fixe corporale care au însuşiri comune materialelor de natura obiectelor de inventar şi care se trec în categoria acestora, potrivit prezentelor norme.

(6) În scopul elaborării normelor proprii prevăzute la alin. (5) ordonatorii secundari de credite şi ordonatorii terţiari de credite vor comunica ordonatorului principal de credite propuneri cu privire la activele fixe corporale specifice activităţii lor, care se încadrează în categoria materialelor de natura obiectelor de inventar.

(7) Materialele de natura obiectelor de inventar provenind din active fixe corporale amortizate integral şi care au valoarea mai mică decât valoarea minimă stabilită prin hotărâre a Guvernului se înregistrează în contabilitate la valoarea justă stabilită de o comisie de specialişti din instituţie numită de ordonatorul de credite, astfel:

3030200 «Materiale de natura obiectelor de inventar în folosinţă» 1170000 «Rezultatul reportat»

Concomitent, se înregistrează scăderea din contabilitate a activelor fixe corporale la valoarea de intrare, astfel:

281 «Amortizări privind activele fixe corporale»

(1) În situaţia în care valoarea de înregistrare actualizată a unor active fixe corporale este mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, activele fixe corporale se menţin în continuare în evidenţa contabilă în aceleaşi conturi, în analitice distincte, iar valoarea rămasă neamortizată se recuperează prin includerea integrală în cheltuielile instituţiei publice sau prin includerea în cheltuielile acesteia într-o perioadă stabilită de către o comisie tehnică, cu aprobarea ordonatorului de credite.

(2) Activele fixe corporale menţionate la alin. (1) urmează regimul de scoatere din funcţiune al activelor fixe corporale.

(modificat de: Ordin nr. 221/2015 – pentru completarea Normelor metodologice privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobate prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.471/2008 din 2 martie 2015, M. Of. 165/2015);

Art. 24

(1) Amortizarea activelor fixe corporale date cu chirie, în concesiune sau în folosinţă gratuită se calculează de către instituţiile publice care le au în patrimoniu.

(2) Amortizarea investiţiilor efectuate la activele fixe corporale închiriate de instituţiile publice se înregistrează de instituţiile publice sau operatorii economici care au efectuat investiţiile, pe perioada contractului sau pe durata normală de funcţionare rămasă, după caz.

(3) La încetarea contractului, valoarea investiţiilor nediminuată cu amortizarea calculată se cedează instituţiei publice care le are în patrimoniu sau operatorului economic, după caz, pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a activelor fixe corporale.

(4) În procesul-verbal de predare-preluare a investiţiei se va menţiona şi valoarea amortizării investiţiei, pentru ca instituţia publică care le are în patrimoniu sau operatorul economic să poată înregistra amortizarea corespunzătoare noii valori de intrare.

Art. 25

Activele fixe corporale achiziţionate de instituţiile publice în cadrul contractelor de leasing financiar se amortizează potrivit legii.

Art. 26

Înregistrarea în contabilitate a amortizării activelor fixe corporale şi necorporale se efectuează pe baza „Situaţiei privind calculul amortizării pe luna ………. anul ……….“, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1g), care este întocmită de persoana din cadrul compartimentului de contabilitate (financiar-contabil) care conduce evidenţa sintetică şi analitică a activelor fixe corporale.

CAPITOLUL V

Alte prevederi

Art. 27

Înregistrarea în contabilitate a rezultatelor reevaluării activelor fixe corporale se efectuează potrivit anexei nr. 2 la prezentele norme metodologice.

Art. 28

În vederea aplicării corespunzătoare a prezentelor norme metodologice, în anexa nr. 3 se exemplifică operaţiunile de reevaluare şi de înregistrare în contabilitate a diferenţelor din reevaluare aferente unui activ fix corporal amortizabil.

Art. 29

Ordonatorii principali de credite pot aproba norme proprii pentru reevaluarea bunurilor de natura armamentului şi tehnicii de luptă.

Art. 30

În situaţiile financiare anuale ale instituţiilor publice rezervele din reevaluare se reflectă astfel:

– în formularul „Bilanţ“ (cod 01), la capitaluri proprii, grupa „Rezerve şi fonduri“;

– în formularul „Situaţia activelor fixe amortizabile“ (anexa nr. 35a);

– în formularul „Situaţia activelor neamortizabile“ (anexa nr. 35b).

Art. 31

Anexele nr. 1a), 1b), 1c), 1d), 1e), 1f) şi 1g), 2 şi 3 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

Share on:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.